vorbesc cu pereții zugrăviți de tăcere
ca și cum un pictor trist
i-a acoperit neinspirat în culorile amiezii,
cerul acaparat de păsări
lasă copacii
cu ramurile pregătite
să-mi agăț singurătatea.
din camera văd grânele ce se adună
metaforele se împlinesc
precum macii risipiți în marea galbenă.