ca la o defilare
încolonați
aruncăm pașii,
trecem de statui și întoarcem capul
cu ochii la steagul spart
salutăm cerul și cântăm doamne să ne ierți,
niște naivi,scuipăm semințe,
câteva răsar,
într-un colț de stradă
copilăria refuză să plece,
în geamurile închise se reflectă lumea,
strigă îngerii și geamurile se sparg,
restul este ca o maturizare forțată
când pui pentru prima dată lama de ras pe piele
tragi o dungă, simți tăietură proaspătă ce spintecă obrazul,
dintr-o dată devii atent la cei ce te privesc.