copilul acela deschide sertarul mesei de lemn
și caută creioane colorate și pixuri,
sertarul miroase a busuioc uscat și are urme de cari
capul acelui copil încape într-un sertar din lemn cu vise cu tot

copilul se urcă în pod și deschide cufărul vechi,
capul acelui copil încape într-o carte mare cu povești
deschisă la întâmplare

copilul se urcă în mărul din grădină și se simte ca un rege
copilul cântă și își balansează picioarele
copilul minte ca Pinocchio și e roșu în obraji,
copilul deschide fereastra și râde când își vede câinele,
capul acelui copil încape în rama unui tablou de Tonitza

copilul cade pe scară și plânge, se ridică și zâmbește,
copilul face baie și suflă baloane de săpun,
capul acelui copil încape în palmele mamei

e o lume de lemn,
căluț din lemn și tăbliță de lemn, scăunel, leagăn în nuc
căruța veche, tavanul cu grinzi de stejar,
patul bunicii, fusele și războiul de țesut,
e o lume de lemn:
copilul rupe o nuielușă vie
și toate lucrurile înlemnesc de sfințenie și de teamă