Când plouă eu mă prefac în lemn
şi stau drept în mijlocul potopului
până apari tu
să mă priveşti putrezind
ca un mister
Când plouă eu mă prefac în zid
şi cad drept ca sângele
pe streşinile de fier,
până apari tu, sihastră
şi tragi tot amurgul peste oraş
şi peste singurătatea ta
din fereastră,
Când plouă mult eu mă prefac în uitare
şi las să curgă oceanul
peste cearcănele tale
cotropitoare