sufletul mi-e o fabrică de vise și speranțe
îl îngrijesc purificându-l cu agheasmă
păcatelor mele le-am găsit circumstanțe
făcând o plecăciune la catapeteasmă.

pentru fericire am suportat o frondă
azi împletesc cuvinte sub Calea Lactee
în sfera lunii într-o sala amplă rotondă
transform melancolia in epopee.

nu mai am de la viață pretenții majore
doar sănătate să-mi trăiesc bătrânețea
sufletul mi-e plin de amintiri multicolore
de lumina care-i dă chipului frumusețea.

m-a cucerit definitiv poezia iubirii
solară senzorială sporind perlele vorbirii.