de cînd e lumea știu că a fost mereu bazată pe nevoie.
adică cerere. a fost vînătoarea, adică ofertă. a fost agricultura
adică ofertă. a fost mereu nevoie, deci a fost cerere și ofertă.

acum e la fel. avem mai mult decît avem nevoie dar mecanismele cererii și ofertei au rămas aceleași. se pierd miliarde pe bursă, dar oare se pierd? nu, aici funcționează piața, cererea și oferta. avem mai mult aur sau diamante sau petrol la un moment dat? nu. atît cît
este, este și valorează mai mult sau mai puțin în funcție de interese. de cîștig. dar cîștigă cineva în mod absolut? da. cine profită de aceste schimburi și le scoate din joc.

așa e și în dragoste. te alegi cu emoții, cu sentimente, cu amintiri. te alegi cu o iubită care e mult asemenea contului tău bancar.
cînd iubești, investești. cînd ești iubit, ai profit.
și totul e atît de sincer ca iubirea dintre un animal de pradă și prada sa.

nu poți schimba lumea și nici mecanismele ei.
ca în orice film american, ori ești prădător, ori ești pradă, adică profit.
cerul e albastru, pădurea e verde, cel mai adesea, dar sîngele e mereu roșu.
pădurea e de argint, cerul e vinețiu, dar sîngele curge. cel mai adesea.

ne iubim și vrem să fim în afara lumii. în afara mecanismelor ei.
nu vrem să fim nici vînător nici vînat. vrem dragoste pentru că ne face egali.
să privim aceeași culoare, să simțim același fel de atingere. dar cineva trage în noi.
cineva trage în noi.

și-auzi mîndra glăsuire a pădurii de arginți.