dar poate că noi ne întâlnisem cândva demult
cel mai probabil la facerea lumilor
de aia poate rămâneam pentru tine
unica femeie... singura adevărată
de aia poate ar fi trebuit să rămâi
pentru mine unicul bărbat fie
și-ntr-o toamnă îngustând cărările
drumul de întoarcere al fiecăruia
către sine

atunci când oamenii normali
își îndeasă grijile în spatele ferestrelor
fredonează povești fac copii...
îi trimit în lume

și tramvaiele noastre calcă
dimineți lunecoase iluzorii
liniile zadarnic încercând
să încropească destinul comun
puntea aia intimidantă
în fața morții

unica întâlnire rămâne
într-un punct contestat al realității

(și totuși suntem împreună.)