-8-
N-am scris memorii, serenade fierbinți.
Nimic de spus despre monotonie,
despre lâncezeala înserărilor.

Departe-n fundal, îmi zâmbește amar
scamatorul de iluzii pierdute.

Un cuvânt, atât, să depene totul.

 -9-
Nici bătrânețea nu e capăt de drum.
Mult prea multe fire invizibile;
labirintul, deja lăsat în urmă.

Nimeni nu știe ce contează mai mult:
de unde vii, unde pleci, cât ți-este firul.

Doar un singur mosor: timpul s-ar șterge.

 

-10-
Și eu sunt bătrân -  n-am uitat ce-i visul,
căutarea asiduă prin ceață
a urmelor fragile de spațiu pur.

Leneș mi-e sângele, mai puțin avar,
mosorul se desfășoară cam iute.

Totuși, nu accept dezertarea din vis.

 -11-
Cândva, poate-am să scriu și memorii seci,
serenade șui vreunei băbătii.
Cine știe ce-ți rezervă timpul surd?!

Rupt de timp, un moș chelios, năzdrăvan
va uimi mulțimea cu elocința.

Iluzii, bătrâne, un vis nesfârșit!