Dintr-o dată mă trezesc,
Umblând prin noaptea rece și udă.
Nepăsându-mi pe unde pășesc,
Înfrunt singură realitatea crudă.

Fără părinți, fără iubire,
Doar eu, goală, pe marmura rece,
Privesc cu ochi fără sclipire,
Râul timpului cum trece.

Dintr-un vis plin de culoare,
Am ajuns într-o lume absurdă,
ÃŽn care puhoaie de lacrimi,
Nu încetează să curgă.

Dar într-un colț de suflet,
Am găsit o scânteie speriată,
Ce mă face să fiu doar un zâmbet,
Având din nou încredere în iubirea adevărată.

ÃŽntr-un final, am realizat,
Că oricât de anevoios e drumul,
Atâta timp cât crezi cu adevărat,
Îți poți atinge visul.
M.A.L. 9.05.2019.