Rădăcini de Piatră

Lui Lucian, ce-avea rădăcini de piatră,
Zidind un pod între veacuri și noi,
Păstrând tradiția vie la vatră,
În vers de lumină, prin ploi și noroi.

Scrieri ce nu pot în timp să se stingă,
Testul de aur al lumii ce vine,
Viziuni ce-au putut cerul să-l atingă,
Transmodernismul în haine divine.

Lucian, de acum, mâna ta nu mai scrie
Pe boltă dureri și nicio suferință,
Ci dragostea ta pentru Cer, pe vecie,
Prefăcând agonia în sfântă credință.

Căci moartea nu-i doar ușa crucii, e poartă,
E puntea spre viața ce n-are apus,
Unde Totul pe Tot în brațe îl poartă,
În grija și pacea lui Iisus.

Camelia Opriţa: Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)