mi-a spus într-o zi prietenul meu, critic,
nu-i nevoie să scrii, nici măcar să mai visezi
are cine să o facă pe o bandă rulantă
cu un singur sens asemenea unei imense autostrăzi
pe care circulă în agitație continuă
autori de toate vârstele,
cu piepturi goale, inimi fierbinți, ochii deschiși,
într-o mișcare geometrică amplă,
zodii în evoluție, imense colonii astrale
concep în orele nopții
epopei fără de moarte,
am continuat să scriu blând, tacticos
ca și când aș fi descoperit viața fără de moarte.