O gagică mi-a dat mită dinamită
Mi-a ridicat imaginația la nepermis
Mă tot gândesc la un trandafir
Deși eu am din cei fără țepi
La bunica o găsesc pe autoarea dezamăgirii
Deoarece eu de la ea am trandafirii
Sigur de fată am fost totuși insultat
Deoarece sunt sărac într-un cartier bogat
Totuși ca explozibilul eu nu am fost inventat
Cum să fii insultat la o margine de lume
Sunt pe o bicicletă nu pe un cal în spume
Mă simt special și pentru că respir
Și copleșit deoarece îi plăcea tricoul ăsta
La el s-a uitat amintindu-mi că e vară
Și când mă întâlnesc cu prietenii
La un fotbal, o distracție simplă
Uit că tricoul meu valorează un trandafir
Și ca să-ți fie folositor și ție și mie
Mereu am pregătită o autoironie
Se destinde atmosfera, vorbele încep să fiarbă
Și toți uită cine e bogat, cine e venit din iarbă