|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 884
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-09-02 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Între întunericul rece și întunericul cald
Lumina rămâne amintirea care învie. Case noi sunt doar cele ce sunt zidite Pe pământul în care nimeni nu a mai gândit. Unde nu s-au îngropat câini, nu au cuibărit păsări Și nu au crescut păduri dintr-un singur sâmbure. Pe unde întunecate simțuri, strâmbe și goale, Nu au așteptat să le învie din amintiri Garduri sau pereți de zile și nopți. Acolo unde nu a frământat întunericul amintirii Razele soarelui în tăcerile întinse În ne-vederi înnoptate. Lumina orizontului ce eliberează strălucire Din cea dintâi culoare. Întunericul care Împietrit se ascunde în propria zare. Din umbra căruia îmi pâlpâi împrejur neființa... Mi-e teamă! În susur de pași pe care îi calc Cobor printre nori. Deschid poarta. În câmpul gol câinii, ca niște lumini, Mi se gudură din tot sufletul lângă picior.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité