s-au rupt norii în sufletul meu
din ochii mei o ploaie se revarsă
nu înțeleg de ce sufăr mereu
până și viața mea pare o farsă.

gânduri triste înșir acum pe o foaie
îmi știe și condeiul freamătul tremollo
nu aș vrea speranța să se înconvoaie
ci să capteze sinergie din Apollo.

îmi urmez calea nu privesc în urmă
învăț din greșeli și din suferință
amintiri și visuri păstoresc o turmă
să mă împac cu soarta e singură cerință.

un strop de îndurare îi cer Lui Dumnezeu
să așeze liniștea în sufletul meu.