Pași de toamnă,
Pe umbra mării.
Briza mângâie asfaltul,
Îmi alintă coapsele.
Un vuiet de fundal,
Îmi răsună-n timpanele maestre.
Un cântec de pian,
Mă leagănă prin pașii umezi.
Mă apropiam de vară,
Era tot mai cald.
Și buimac te țineam în minte,
Nu mai existam.
Doar respir un aer, ce nu-mi aparține.
Nu vreau să mă vadă marea,
Are destule lacrimi din nopțile în care eram cuprins de erg.