Și poate ne vom întâlni vreodată,
Cât globul pământesc încă tresare,
Cât mai avem o țară ca o floare,
Cât mai avem lalele-nmiresmate,

Iar naiul lui Zamfir o să ne cante
Și lacrimi ne vor înnoi surâsul,
Îmi vei fi rasul și îmi vei fi plânsul
Și o să-mi vindeci aripile frânte.

Noi o să evadăm din insomnii,
Din dramele ce ne-au creat dureri,
Cu un sărut vei naște primăveri,
Și voi uita de viața pesimistă.

De-mi vei întinde mâna ta, firesc,
O să alerg și eu să îți strâng mâna,
Ne-om înveli cu soarele și luna
Și îți voi spune simplu: te iubesc!