Să defrișezi păduri ca să dai naștere câmpurilor
Pe care apoi le arzi, le rănești și le semeni
Spre a aduna din sămânța lor focul sângelui,
Aurul cu care sunt împodobite catedralele…

Și să muți mările de pe o parte pe alta a Lunii
Spre a construi porturi vapoarelor și altarelor
Care poartă aromele timpului din Calea Lactee…

Înseamnă să încarnezi somnul zilelor care urmează
Din împărtășirea ce ne dăruie adâncul îndepărtărilor.