Speranța moare ultima …

O , tu regina zilelor senine
ne-aduci în suflet doar lumina
ne-nveți pe toți numai de bine
ca să nu știm ce este vina !

Și-n ceas de taină ne promiți
Că drumul ne va fi ușor …
Ești sigură că nu ne minți ?
Și nu vom pierde nici-un dor ?

E greu urcușul vieții noastre …
Ne-npotmolim de multe ori !
Ne tot uitam mereu spre astre
te căutam chiar printe nori!

Ne-am învățat de mici cu tine
când mâna mamei o țineam
Ea ne-nvăța numai de bine
Pe multe trepte ne urcam !

În drumul nostru ai fost mereu
Ne-ai arătat poteca noastră
Ne-ai indrumat la orice greu
Și viața noastră a fost frumoasă !

Dar anii trec necruțători …
Pe loc nu poți să-i faci să stea
degeaba ne uităm spre nori
Nu te putem mereu vedea!

Ajungem slabi chiar obosiți
Te căutam mereu pe tine
De-acuma suntem gârboviți
Să te asteptăm ne e rușine !

Căci nu mai ai nici tu putere
Și nu mai poți să ne ajuți
soarta noastră sufletul ni-l cere
iar tu trebue s-o asculți !

Doar tu ne ajuți pân la sfarșit
Ne spui că sufletu-i nemuritor
Si fiindcă trupu-i obosit
Noi nu vom mai avea vre-un dor!

Se stinge dar lumina noastră
Și-i părăsim pe cei ce i-am iubit
Și tu speranță mori în urma noastră
Atunci când sufletul ne-a părăsit !
Otopeni , 30 noembrie 2022