Iarna e o iluzie colorată în alb,
Un carusel în care timpul se joacă,
Devenind copil,
Iar copiii se învârtesc,
Cu zâmbete până la urechi.
Iarna e o exploratoare a emoțiilor umane,
Deghizată în fulgi reci
Și uneori, în oameni de zăpadă.
Iarna e ambițioasă ca un școlar,
Are nasul la fel de rece
Și crede în Moș Crăciun,
E o aventură a fulgilor de nea,
Păcăliți de nori să danseze
Și să râdă, când copiii îi prind în palme.
Iarna e o visătoare romantică
Și îmbrățișează orașul,
Metamorfozându-l în vată de zahăr
Și în lumină enigmatică, solitară,
Iarna e un colind cu florile dalbe.