Vreau să îți fiu un Homer, exuberant, plin de mister, să îți scriu iliade indefinibile, când toamna dezlănțuită, picură auriu pe verdele cel crud și viu.

Tu nu vezi pădurea din cauza unor copaci înspăimântători, dar eu oricum o să îți recit versuri eterogene, scrise în o mie de culori.

Degeaba vântul iscă o debandadă prin oraș, eu pot să îl gonesc cu incantații învățate de la mayași, cu poeziile mele în care tu ești zeu, plin de succes, extrem de pedant și ateu.

Îți șoptesc subtil cuvinte pline de iubire și de dor, când ploaia se întețește și cu aripi ude nu mai pot să zbor. Mă adăpostesc în brațele tale lipită de inima care bate și de umerii goi, inventând o odisee in care tu ești, printre noi, un erou.

Spune-mi că vrei să îți fiu Homer, spune-mi că vrei să îți scriu poeme pline de mister!