Amar mi-e glasul ce de atâta vreme
S-a sfărâmat în lumea asta amorțită
Îndulcit fals cu-n pumn de acadele
Așa se stinge vraja într-o lume autistă.

Strigăte de ajutor dar nimeni nu aude
Toți suntem niște oameni demni de disprețuit
Aruncăm celui ce ne strigă un pumn de acadele
Lăsându-l în amarul ce fals l-am îndulcit.