Două clipiri, într-o secundă?
Tic tac!...
Timpul își șterge cadranul
exact așa, ca și când
toaca satului cu sunete oarbe
se preface că adună oameni ascunși
în cătunul cuprins de liniștea clipei.
Două clipiri pe secundă,
și sunete surde în ceața zilei
vor grăbi pașii celor ce cred
că încălțările noi te vor duce curat
într-o altă lume fără mocirlă,
lângă cei drepți.
Tic tac.

Timpul meu cerne cortine
căutând cadrane în scripte,
până când va găsi secunde eterne,
viață,
în fiecare din noi.