De o șuviță blondă mă deșteaptă
Cu pielea albă, mă întorc, ”balaur...”
De toată-a ta fragilitate, plaur...
Copil plăpând, eu te iubeam, prea aptă.

Piciorul mic ce-i afundat, în aur,
Ea ochii verzi, spre mine, și-i îndreaptă;
În minte, matematica așteaptă
Iar fizica îmi ține drept tezaur.

Mi-s toți copiii afundați, în gene
Ca într-un lac, le țin, de haine mici
Un umed univers pentru pisici

Ce îi veghează, porumbari și pene
Și-atâtea alte vaste cantilene
Ce-mi sigilează lumea (cu lipici).