POTECI
Eu n-am călcat poteci bătătorite,
Durerea nu mi-am ostoit în cor,
Nu sunt ecou mulțimii păstorite
Și-n farsele teatrale nu-s decor.

La început priveam debusolat
Mulțimea de cărări ce-mi sta în față,
Pe drumul camuflat m-am izolat
Și am greșit neacceptând povață.

Mai cred și-acum că drumul betonat,
Înghesuie drumeți și-amestecă credințe,
Iar omului smerit și gândului curat
Nu dau răgaz, nici fructe ori semințe.

Azi garanție n-ai la gând curat,
Doar vorbele mieroase curg bălos,
Ascund sub zoaie dulci, amarul picurat,
Alăturat de gândul ticălos.

Se strică lumea-n fiecare clipă,
Monștri răsar din hăuri neumblate,
Pretind cultură nouă că-nfiripă,
Și supă din venin împrăștie la gloate.