tăcerea mi se pare bibelou de porțelan
dar nu vreau să-mi inducă somnul rațiunii
doar liniște să mă gândesc la noul plan
sub influența stelelor și-a lunii.

nu vreau să tac multe lucruri am de spus,
împletituri între metafore și rime
de la răsăritul soarelui și până la apus
lumina îmi transferă sentimente sublime.

au spus gânditorii că tăcerea e de aur
eu spun că doar Cuvântul poate crea lumină
vorbă de duh sub cunună de laur
uneori mai dulce ca polenul din stamină.

nevoia tăcerii a trecut de multă vreme
e timpul cuvintelor din ideale teoreme.