Te aștept în fiecare zi,
Învelită doar în cuvinte șoptite,
Albastre,
Timpul trece încet ca un melc nomad
Ce se pierde în abis, într-un vis.
Te aștept în fiecare noapte
Și mă acopăr cu o jumătate de lună,
Cu gust de vată de zahăr.
Norii se întorc pe dos
Într-un fel ciudat, nebunesc,
Tresar când cad gânduri
Cu aripile frânte
Și mă doare tăcerea,
Ce se întinde, ca o ceață, în sufletul meu,
Care aleargă mereu
Înspre un vârf, imaginar, de munte.
Te aștept îmbrățișând
Lacrimile de dor și de mirare,
Oamenii sunt efemeri,
Anii trec în zbor,
Dar iubirea, niciodată, nu moare.