i-am scăldat mai întâi în baie de aer tare
încât să le aud țipătul
un fel se zgârietură pe rotativă
să rămână mărturie scrisă
plânsul lor

nu le-am cusut aripi
și nici nu le-am tăiat pe cele primite
pentru mine a fost de ajuns
să văd cum pășesc pe Cale
până-n punctul în care
i-am văzut cum ronțăie viața - a fost momentul când le-au crescut dinți
să muște
să rupă din același aer tare, de încercare
să să-mi spună:
mamă, abia mi s-a deschis pofta!

apoi le-am pus furtuna la picioare
să se încalțe
să fie foc din fulger când se adună norii
până când se topește ploaia sub tălpile lor