Era joi și noaptea mi se reflecta în geam,
Tristețea îmi turnase tot plumbul în picioare,
Un câine lătra strâmb a disperare
Iar noi, feriți de ochii lumii, ne iubeam.

Tu erai rece, respirai din ce în ce mai rar
Și îmi cereai ca-ntotdeauna ceva dulce:
Un epitaf în versuri să-ți promit pe cruce
Și cinci sute de lei să dau la lăutar.

Și ți-am promis și versuri și cântare
Livrate cu a lumânărilor aromă,
Tu meriți mult, iubita mea fantomă,
Nu doar în fiecare joi înmormântare.