mi-e frică să clipesc
uneori,
să nu te doară chipul
reflectat
în strângerea pleoapelelor mele,
mă tem câteodată
să nu te doară
intensitatea din irişii mei
arzători,

mi-e frică uneori
să nu pierd ceva
din umbletul tău pe pământ,
fie şi respiraţia ta de rouă,
mi-e frică să nu te tulbur
când eşti apă limpede
dar mai ales
mi-e frică
să nu te pierd,
deodată cu dragostea mea
purpurie,
devorându-te !