Mă voi reda din rămăşiţe mie
Sunt sfărâmat de dragoste pierdută
Îmi voi zidi în inimă redută
Să mai iubesc trecând doar în vecie.

De zare-acea femeie a fost vrută,
Singurătăţii mele-mpărăţie
Din ciob de sânge-nvaţă ca să fie,
Să reexist, cenuşa să se-ascută.

Crezând în mine ca în Domnul unul
Renasc pe-altar de aer, semizeu
În piept văzduh să-mi umble ca nebunul.

Refac materia de vise greu
Şi gândul lângă celălalt adunu-l
Să pot din sine întregi pe Eu.