Sub imnul greu de aur și metal,
Democrația e o rugă mută.
Nu-i ban, e cultul unui zeu spectral
În tezaurul ce mințile-mprumută.

Istoria? O rană între pagini,
Tragedia ce se vinde pe nimic,
În timp ce omul, rob al unor imagini,
Își poartă fierul ca pe-un semn antic.

De vrei să schimbi metalul în zăpadă,
Pășește rar, prin pasul mic și sfânt,
Căci lumina doar celui ce stă să vadă
Întunericul, îi dă un legământ.

Suntem atleți ce-aleargă spre zidire,
Muritori în rând sau singuratici sub tăcere,
Lutul și foaia — singura mărturisire
Într-o lume ce se hrănește cu durere.

Vă las acum în grija Celui Veșnic,
Chilia mea e-un punct pe harta lunii,
Unde mi-e crucea pusă-n loc de sfeșnic
Și patul — prag în fața rugăciunii.

Camela Opriţa, Volumul: Insomnii În ALB NEGRU