Un aur cade în argint de glie
Din dulce-acoperiş de stele-n noapte
Sub ziduri umbre în mistere-s coapte
Nu-i plânset nici pricină-n ochi hazlie.

Mă-nmiresmai cu ale palmei şoapte
Te primeneai în brâu de bătălie
Smulgându-ţi frunza patimă să fie
Plecau divinităţi de noi inapte.

Ci azi nu-i lacrimă şi nici a râde
Şi singur de enigme mă anin
Şi mor puţin s-alung aleanuri hâde.

Din cupa mea cu-nseninatul vin
Înalţ în viciul de a fi un gâde
Trăiesc în clipă, imortal devin.