Conan mănâncă în negura peșterii
cugetarea lui Platon despre el
Pasărea fenix îi zâmbește sec
lângă tava cu tablete sparte
De undeva de pe zid un liliac
se întreabă dacă e bolnav sau nu
Conan doarme în negura peșterii
cu zâmbetul războinic de fiară
Oamenii se trezesc din el se
întorc în el captivi în peșteră
Doar tablele pe tipsia aurită
sunt destul de apropiate de lumină
Oamenii se apropie de ele se
întorc în Conan mai dezamăgiți
În negura peșterii Platon se roagă
în visul lui de amor pentru Sofica
Cuprins de oamenii care se întorc
de la tipsia aurită dezamăgiți
se afundă în peștera lui Conan