- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cade-o ploaie rece peste amintiri,
Ce se pierde-n apa unor mici izvoare
Visele-mi străine fug spre noi iubiri,
Flacăra tristeții mă cuprinde, moare.

Ochi pierduți în trupul unei dulci văpăi,
Mi-arde tinerețea unei fericiri,
Când din bolta spartă de-ale vieții căi
Cade-o ploaie rece peste amintiri.

Plete despletite aruncate-n vânt
Răsfirate-n seară de o caldă boare,
Șterg de pe obraji lacrima din gând,
Ce se pierde-n apa unor mici izvoare.

Și prin noaptea neagră amintirea-mi fuge
Printre seri uitate, printre năluciri,
Nimeni nu o vede căci privirea-mi duce
Visele-mi străine către noi iubiri.

Aspirând spre lumea unor glasuri mute
Spre o pustnicie plină de răcoare
Mă ajunge visul unei seri trecute -
Flacăra tristeții mă cuprinde, moare.

Flacăra tristeții mă cuprinde, moare,
Visele-mi străine fug spre noi iubiri
Ce se pierde-n apa unor mici izvoare
Ploaia rece care cade peste amintiri.