prin ochiul zilei
se scurge tăcerea ca
lacrima
desprinsă de floare
desprinsă de cer
genele mele care clipesc
zdrobind soarele
semețe
înfingându-și turlele în
nori
catedralele gândului
se ridică
plutesc între cuvinte
clopot
bing bang
în clopotnița tâmplei
cerul alb
pescărușul învață zborul
fără aripi
se târâie pe cer
lăsând urme
desenând umbre.