- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Adormi în matcă lacul
Căptușit cu valuri ude,
Ascultând povestea noastră
Ale vremurilor crude.

Luciul neted și-l întinse
Sub lumina lunii, dulce,
Încercând sclipirea-i vie
În adâncuri să o culce.

Și-și roti prin somn visarea
Către lumea noastră moartă,
Parcă vrând să vadă drumul
Către-a malurilor soartă.

Mă privi apoi o vreme
Cu ale vieții amintiri,
Cucerindu-mi pentr-o clipă
Dorul primelor iubiri.