când crăpi, crăpi, chiar îți mai pasă de poziție?

chiar îți mai pasă cine și de ce murează varză în subsolurile de la cantacuzino?

chiar îți mai pasă de iepurii destinați experimentelor gătiți și zvârliți în tocană de un

portar bun la toate (se spunea că ar fi jucat și într-un film porno cu o colegă

laborantă, legată cu elastic de chiloți de elemenții unui calorifer fierbinte),

aflat în cârdășie constantă cu cercetătorii și cu medicii? chiar îți mai pasă cine

câștigă anul ăsta masterchef, când stau toate să ne înghețe, când balele ni se

transformă în colți de gheață de smilodon, iar ghearele prelungi și roșii reclamă fals

tainice pedichiuri.

lasă naibii mâinile jos și vino-ți în fire, frate! a venit frigul dracului, val de

aer polar cu fram și cu pescărei și cu năframe piraterești fluturânde, încremeniți

cu toții de îngheț sub o lună cu dinți, unde numai umbra criogenizatei heidi,

gătită de cosplay în chip de kim boggs să îmi mai amintească de cum trăiam și de

cum iubeam și de cum săream vara jaloane de gard viu, fără teama de a

mă prăbuși apăsat de o șapă de sentimente hibernale peste care copiii își vor

face cazemată, își vor consuma iubirea adolescentină și nu vor înțelege nimic din

efemerul programului prima casă și din derizoria capcană a zăpezilor promise.

pe loc repaus, nu se întâmplă nimic, fraiere! privește cerul, iar dacă vezi o

macara-turn te rog, nu te întrista, tocmai tu, care erai cât pe ce să ne pozezi în

omul de fier de la vidraru, încremenit în moment și gata să ne deposedezi

de privilegiul unei cruci ce sprijină cerul. să ne relaxăm așadar puțin, să începem

un colind și să ne dăm cu punga pe lungimea derdelușului din poarta garajului, și ce o fi,

o fi, de parcă dacă nu ar fi nins ne-am fi apucat de apicultură... fii serios, e vremea piftiei

și a cozonacului fraged, aburind, e vremea să ne iubim mai mult decât ne vor

iubi vreodată anotimpurile.