Privesc lumea prin fereastra de termopan si cercurile si liniile de fier forjat.

Colega mea tuseste in aerul cristalin al iernii, in timp ce se bucura de caldura focului ce mahneste impotriva tutunului ofilit.

O iedera se intinde verde peste griul pistrat al peretelui ce imi umple orizontul cu un kaleidoscop de flegma uscata si sediment pluvial.

Singura mea intrebare este: ce rost are acest emerald al haosului intr-o monotonie ordonata?

Neo-suzeranul acestui meleag urban a pus aceeasi intrebare.

Maine voi privi doar puritatea peretelui nepangarit de ceva atat de obscen ca viata...