Am o viață, plină de vicii și regrete,
M-am rătăcit, în labirintul unei lumi secrete.
Prins în lanțuri, de dorințe neisprăvite,
Sperând etern, slăbiciunile să fie depășite.

Am căutat fericirea, în iluzii și plăceri,
Pe drumul îndrumat, doar de întunecate păreri.
Încercând să mă eliberez, de după gratii de regrete,
Simțeam cum viața, îmi alunecă printre degete.

Am cunoscut abisul nopții, și bezna fară sfârșit,
Dar în adâncul meu, o flacără m-a urmărit.
Un fir subțire, ce nu s-a stins niciodată,
Indemnandu.mă să lupt, pentru lumina cândva uitată.

În umbra viciilor, drumul meu s-a încurcat,
Dar fiecare cădere, îmi aducea un țel înalt.
Luptând cu urmele trecutului, fară s-aştept să fiu admis,
Spre o viață în care fericirea, să nu mai fie doar un vis.

Acum, în lumina zorilor, ce-mi îmbrățișează chipul,
Sper să renasc din cenușă, să dispară nisipul,
Cu încrederea, să fiu mai puternic decât am fost,
Ca în final, să mă ridic falnic și glorios.

Ăsta sunt eu, un suflet pur, dar gânduri negre,
Tendițe deșarte, dar plin de putere,
Și daca credeți, că iadul mă v-a contopi,
Eu o să lupt, până îl voi răstigni.

Acum vă spun adio,
Vouă ce în mine n-ați crezut,
Și mă bucur să-i revăd,
Pe cei ce m-au susținut.