Casele se distanțau până la dispariție
chiar lăcrimau
înghițite de moloz și de veacul nou,
în locul lor se nășteau bulevarde cu nume de epopei
ca și când un pluton de venetici s-ar fi jucat în nisip,
erau victimele timpul agasat de ură,
le îngropau în noțiuni perfide ca masă, clasă
societatea divizată își închipuia
că se reconstruiește ca și cum timpul s-ar fi măsurat
cu parabola iernilor veșnice.