pe cioburi nu mai calc de mult,
am spus adio tăcerilor din manechine,
mirările mi le-am păstrat ca să exult,
urcând cărări și neumblate serpentine.

iubirile mi le-am păstrat izvoare,
să spele gânduri rămase în umbră,
speranțe născute în văi și ponoare,
din lume să alunge jalea sumbră.

în jur se iubesc clepsidre cristaline,
nisipul auriu al mării adună povești,
dansează în priviri senine lumini line,
tu prietene doar în sus să privești.

vibrează în raze acorduri de mandoline,
magia se scurge în adâncuri sufletești.