mărgele albastre
dinspre larg le usucă
vântul și țărmuri neștiute
în septembrie
încet inima bătând

îmi prinde la glezne
șiraguri de spumă
briza ușoară
marea mă-nfășoară
cu mii de smaralde

miroase
a ploaie văzduhul
mângâiată de soare, de lună
asemeni îți închin
la tine-n piept o mut

dinspre larg singur vântul
la țărm două singurăti
secundele albe
acolo unde ...în septembrie
peste inima mea!