Kira este aici?
M-a întrebat albastrul
În timp ce călătoream pe creasta
Care curgea din mine în larg
Verde, crudă, înaltă,
Ca un catarg.

Habar nu am, i-am răspuns!

M-a privit ca pe marinarul
Dus legănat de valuri spre mal.

Apoi a întors spatele și a plecat
După care a închis ușa cu șarm
Și parfum indigo necuprins.

Niciodată nu m-aș fi gândit
Că poate fi scris un poem
Dintr-un adânc stins
Într-o întrebare!

Și cum că a ști unde e Kira
Contează atât de mult pentru
Adâncul întins ca aroma
Unui parfum.