Eliberează-mă de nori,
Eliberează-mă de flori,
Eliberează-mă de fluturi,
Eliberează-mă de scuturi!

Și lasă-mă în pielea goală
Cum în Rai mă purtam în seară
Și mă învăluie cu înaripate,
Cu dumnezeiești domnești
Îmbrățișări nemăsurate!

Apoi, când adormit uit
De ceea ce eram împreună,
Îmi ridică numai încă o dată
Trupul cuprins de cuvânt
Să văd numele cu care
Cerului m-ai promis
Înstelat în mormânt!

De subsiorii, ușorii, strigătorii,
Călăii, călugării, decapitatorii,
Viermii, porumbeii, strigoii,
Meteorii, pietrele, umbra,
Tăcerea, coarda firii
Și tundra în care
Dorm uitate...

De toate eliberează-mă!

De prinsul peștilor
Și răsăritul ferestrelor!
De întunericul peșterilor!

De zvâcniri și risipiri ale inimii
Din care îmi cresc orizonturi și străzi
Cu străluciri lunatice și cu ploi,
Fulgere și tunete tomnatice!...

Decapitează-mă!
Răstignește-mă!
Du-mă pe Lună!
Pe Marte!

Varsă peste mine sângele tuturor stelelor
De pe Cer cu toată lumina lor
Cum te risipești dimineața
Peste pomi, peste flori
În curtea din spate!