A început cu degetele tale cautând pielea

Dinți de excavator deschizând munții
Mai întâi copacii
Rădăcinile
Pământul
Apoi stânca

Mâinile tale ca niște ingineri iscusiți

Privești cu uimire adâncimea
Golul te îmbată te dărâmă

Frunziș uscat pe crengi în jur
Unde e lumina?
Firicele de nisip alb și gri prelingându-se
Șenilele sunt grele
Nici nu mai știi de ce ai venit
Cine ești
Ce căutai

Pustiu
Tu și golul în care te adăpostești de ploaie

Acum nu mai cad copacii
Pietrele și-au îmbrățișat destinul
Poți pleca ești liber liber liber
Liber

Și totuși rămâi
În lumina focului din peșteră
Umbrele îți amintesc de
Acasă