Lângă oameni prefăcuți,
Ce te mint că totu-i bine,
Tu să taci și să asculți,
Doar familia-i lângă tine!

Adevărul e prea clar,
Îi vezi bine – nu-s cinstiți,
Însă te gândești să-i ierți,
Căci sunt oameni nefericiți.

Când cei falși te vor răni
Fără urmă de mustrare,
Tu încearcă a-i ocoli,
Nu le pasă că te doare!

Lângă-ai tăi, lumina crește,
Nici nu simți a obosi,
Îngerii mereu veghează,
Fie noapte, fie zi.

Iar când trupul ți-e slăbit,
Când durerea te răzbește,
Familia îți e aproape,
Chiar și-atunci când te prăbușește.