Te-aș fi iubit cu totul, de-ai fi fost
și aer, și pământ, și toate fără rost,
te-aș fi rotit cu cracii goi sub soare,
dac-ai fi fost și ceață, și umbră,
și strânsoare.

Au, ce caliu mi-e dorul
de-a nu te fi știut,
că te dădeam de-a dura
și, de te-ar fi durut
durerea ta, luând-o,
aș fi-mpletit din ea
și pace, și visare,
și neputința mea
de-a te uita, femeie,
cu sâni rotunzi și tari —
pe care, apucându-i,
i-aș stoarce
și cu sete,
i-aș pune să mă-mbete
în unduiri șucare
și cânt de lăutari.

Te-aș fi iubit, femeie,
care îmi faci cu ochiul
și, descântând deochiul,
trei babe, aruncându-ți
blesteme
să te-ajungă —
frumoaso despletită,
iubirea mea,
în rugă.