Mai știi bancul cu baba surdă
și controlorul ce nu-i era rudă?
În tramvai, înaite de Marea Schimbare,
O babă privea la controlor, speriată tare.
”- Vă rog doamnă, legitimația de călătorie.
- Pardon! Pălăria mea-i seină ...nu porumbie.”
Bănuind că-n auz e un pic cam fudulă,
Tot mai nervos omul - a-nceput să-i spună:
”- Biletul doamnă, biletul! Sunt con-tro-lor!
- Mă bucur maică! Și eu sunt contra lor!”
Apoi, privind stânga-dreapta dezamăgită,
Cu vocea ștearsă, aproape șoptită:
”- Da... ce-om face, muică, noi doi,
Când țara-i înțesată de copoi?”
Era ziua și bancul, era o veselie,
Uitai criza indusă, era o feerică terapie.
Fabrica de bancuri, mândrețea-n uniformă,
Țintea regimul și-un președinte ...la reformă.
Să lăsam controlorul și mai ales baba
Să ne explice cum sta treaba:
”- Doamnă, de nu văd biletul, te a-men-dez!
- Somez?! Bine, îți spun, dar nu semnez!
Ar fi bătător la ochi să-i ia șefului televizorul,
Așa că, fac bancuri cu tâlc și-ațâță poporul.
Șefului îi împuie capul cu falsuri și gogoși,
Îl duc pe câmpuri, iar de plouă - îi pun galoși.
- Palavre, palavre, vreau adevărul!
Ai sau n-ai! Unde ‘ți biletul? ...Vezi bastonul?!
- Betonul? E tare, tare... călcarea lui nu e moale!
Pe el au făcut Front Național și seamănă teroare,
Cică, avem icre nesănătoase, căzute-n degradare.”
Aiurea-n tramvai! Controlorul își pune cascheta,
Înșfacă de guler baba, o predă punându-i eticheta:
Conspiratoare, trădare de țară, o răuvoitoare!
Își ia, apoi, șapca de controlor și cu-nflăcărare,
Ia la puricat tramvaiul ...deceniilor următoare.