prin mintea mea
vii și iar vii cu
tot cortegiul fericirilor
mă cațăr pe muntele
speranței
orizontul se deschide
ca o carte cu
filele smulse
aerul nopții mă
îmbrățișează cu brațele
tale mă sărută cu
buzele tale
sorb întunericul
tu te apropii ca
destinul pășind
pe trupul vieții
ca o vietate cu multe
picioare roz.