ploua, scrijelind în piele emoții
eram pe afară în haine de apă
diluviul avea un păcat de-ntuneric
fugeam în odaie-n lumânare pitiți
că stele n-aveam în zodia mării

în perne dormea un amor făr-omega
din trupuri făceam plăcinte de mere
ne striga Dumnezeu pe nume de frunză
să ne certe-nmulțirea de oameni
că nășteai asemănare de mine

ploua, ne temeam și era mult mai trist